lănțuț
Romanian
Etymology
From lanț + -uț.
Noun
lănțuț n (plural lănțuțe)
- Diminutive of lanț
Declension
Declension of lănțuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) lănțuț | lănțuțul | (niște) lănțuțe | lănțuțele |
genitive/dative | (unui) lănțuț | lănțuțului | (unor) lănțuțe | lănțuțelor |
vocative | lănțuțule | lănțuțelor |
References
- lănțuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN