lănțuire
Romanian
Etymology
From lănțui + -re.
Noun
lănțuire f (plural lănțuiri)
- chaining
Declension
Declension of lănțuire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) lănțuire | lănțuirea | (niște) lănțuiri | lănțuirile |
genitive/dative | (unei) lănțuiri | lănțuirii | (unor) lănțuiri | lănțuirilor |
vocative | lănțuire, lănțuireo | lănțuirilor |
References
- lănțuire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN