lăibărucă
Romanian
Etymology
From laibăr + -ucă.
Noun
lăibărucă f (plural lăibăruci)
- Diminutive of laibăr
Declension
Declension of lăibărucă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) lăibărucă | lăibăruca | (niște) lăibăruci | lăibărucile |
genitive/dative | (unei) lăibăruci | lăibărucii | (unor) lăibăruci | lăibărucilor |
vocative | lăibărucă, lăibăruco | lăibărucilor |
References
- lăibărucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN