lăibăriță
Romanian
Etymology
From laibăr + -iță.
Noun
lăibăriță f (plural lăibărițe)
- Diminutive of laibăr
Declension
Declension of lăibăriță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) lăibăriță | lăibărița | (niște) lăibărițe | lăibărițele |
genitive/dative | (unei) lăibărițe | lăibăriței | (unor) lăibărițe | lăibărițelor |
vocative | lăibăriță, lăibărițo | lăibărițelor |
References
- lăibăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN