liniștitor
Romanian
Etymology
liniști + -tor
Adjective
liniștitor m or n (feminine singular liniștitoare, masculine plural liniștitori, feminine and neuter plural liniștitoare)
- soothing
Declension
Declension of liniștitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | liniștitor | liniștitoare | liniștitori | liniștitoare | ||
| definite | liniștitorul | liniștitoarea | liniștitorii | liniștitoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | liniștitor | liniștitoare | liniștitori | liniștitoare | ||
| definite | liniștitorului | liniștitoarei | liniștitorilor | liniștitoarelor | |||