licenția
Romanian
Etymology
From French licencier.
Verb
a licenția (third-person singular present licențiează, past participle licențiat) 1st conj.
- to fire, to sack
Conjugation
conjugation of licenția (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a licenția | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | licențiind | ||||||
past participle | licențiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | licențiez | licențiezi | licențiază | licențiem | licențiați | licențiază | |
imperfect | licențiam | licențiai | licenția | licențiam | licențiați | licențiau | |
simple perfect | licențiai | licențiași | licenție | licențiarăm | licențiarăți | licențiară | |
pluperfect | licențiasem | licențiaseși | licențiase | licențiaserăm | licențiaserăți | licențiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să licențiez | să licențiezi | să licențieze | să licențiem | să licențiați | să licențieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | licențiază | licențiați | |||||
negative | nu licenția | nu licențiați |