leþ
See also: ley, leth, Ley, leð, and leth-
Old Swedish
Etymology
From Old Norse leið, from Proto-Germanic *laidō.
Noun
lēþ f
- journey
- way, manner
Declension
Declension of lēþ (ō-stem)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | |
nominative | lēþ | lēþin | lēþa(r) | lēþana(r) |
accusative | lēþ | lēþina, -ena | lēþa(r) | lēþana(r) |
dative | lēþ | lēþinni, -inne | lēþum, -om | lēþumin, -omen |
genitive | lēþa(r) | lēþinnar | lēþa | lēþanna |
Descendants
- Swedish: led