lecuț
Romanian
Etymology
From leac + -uț.
Noun
lecuț n (plural lecuțuri)
- Diminutive of leac
Declension
Declension of lecuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) lecuț | lecuțul | (niște) lecuțuri | lecuțurile |
genitive/dative | (unui) lecuț | lecuțului | (unor) lecuțuri | lecuțurilor |
vocative | lecuțule | lecuțurilor |
References
- lecuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN