lecușor
Romanian
Etymology
From leac + -ușor.
Noun
lecușor n (plural lecușoare)
- Diminutive of leac
Declension
Declension of lecușor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) lecușor | lecușorul | (niște) lecușoare | lecușoarele |
genitive/dative | (unui) lecușor | lecușorului | (unor) lecușoare | lecușoarelor |
vocative | lecușorule | lecușoarelor |
References
- lecușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN