lecuință
Romanian
Etymology
From lecui + -ință.
Noun
lecuință f (plural lecuințe)
- (dated) healing
Declension
Declension of lecuință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) lecuință | lecuința | (niște) lecuințe | lecuințele |
genitive/dative | (unei) lecuințe | lecuinței | (unor) lecuințe | lecuințelor |
vocative | lecuință, lecuințo | lecuințelor |
References
- lecuință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN