landgrafat
Romanian
Etymology
From landgraf + -at.
Noun
landgrafat n (plural landgrafaturi)
- (dated) landgraviate
Declension
Declension of landgrafat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) landgrafat | landgrafatul | (niște) landgrafaturi | landgrafaturile |
| genitive/dative | (unui) landgrafat | landgrafatului | (unor) landgrafaturi | landgrafaturilor |
| vocative | landgrafatule | landgrafaturilor | ||
References
- landgrafat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN