landcartă
Romanian
Etymology
Borrowed from German Landkarte.
Noun
landcartă f (plural landcarte)
- (dated) map
Declension
Declension of landcartă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) landcartă | landcarta | (niște) landcarte | landcartele |
genitive/dative | (unei) landcarte | landcartei | (unor) landcarte | landcartelor |
vocative | landcartă, landcarto | landcartelor |
References
- landcartă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN