ameți
Romanian
Etymology
Possibly from a Vulgar Latin *ammatīre, from Late Latin mattus (“drunk, intoxicated”), from Latin madidus or *maditus, from madere (“be wet”) (cf. Italian ammattire (“to go crazy, insane”), matto (“insane, mad, crazy”)). Alternatively, from a Vulgar Latin root *ammatteāre (with a later change of conjugation in Romanian; compare Italian ammazzare (“to kill”), Spanish mazar), from *mattea (“club, mace, mallet, heavy stick, etc.”), whence Romanian măciucă (with a diminutive suffix), Italian mazza, Spanish maza. The original meaning in the Romanian word was probably "to hit, smack, beat senseless" (with a weapon such as a club), which then may have evolved into its current one of "to stun, make dizzy", while in Italian this became "to kill"[1].
Verb
a ameți (third-person singular present amețește, past participle amețit) 4th conj.
- to make dizzy, flustered, intoxicated, stun
Conjugation
| infinitive | a ameți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | amețind | ||||||
| past participle | amețit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | amețesc | amețești | amețește | amețim | amețiți | amețesc | |
| imperfect | amețeam | amețeai | amețea | amețeam | amețeați | amețeau | |
| simple perfect | ameții | amețiși | ameți | amețirăm | amețirăți | amețiră | |
| pluperfect | amețisem | amețiseși | amețise | amețiserăm | amețiserăți | amețiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să amețesc | să amețești | să amețească | să amețim | să amețiți | să amețească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | amețește | amețiți | |||||
| negative | nu ameți | nu amețiți | |||||
Derived terms
- amețeală
- amețit
See also
- zăpăci
References
- http://www.dex.ro/ame%C8%9Bi