amenința

amenința

See also: amenință

Romanian

Alternative forms

• amenița, menința, menița (rare)

Etymology

From a Vulgar Latin root *ammināciāre, *admināciāre, present active infinitive of *admināciō, < *mināciō (“threaten”), from *minācia (“threat”), from Latin mināciae (“threats”), minācia, plural of minax (“threatening”), from minārī, present active infinitive of minor (“threaten”). Compare Catalan amenaçar, French menacer, Italian minacciare, Occitan amenaçar, Portuguese ameaçar, Sicilian amminazzari, Spanish amenazar.

Verb

a amenința (third-person singular present amenință, past participle amenințat) 1st conj.

1. to threaten

Conjugation

    conjugation of amenința (first conjugation, no infix)

infinitive			a amenința
gerund			amenințând
past participle			amenințat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ameninț	ameninți	amenință	amenințăm	amenințați	amenință
	imperfect	amenințam	amenințai	amenința	amenințam	amenințați	amenințau
	simple perfect	amenințai	amenințași	amenință	amenințarăm	amenințarăți	amenințară
	pluperfect	amenințasem	amenințaseși	amenințase	amenințaserăm	amenințaserăți	amenințaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ameninț	să ameninți	să amenințe	să amenințăm	să amenințați	să amenințe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		amenință			amenințați
	negative		nu amenința			nu amenințați

Derived terms

• amenințare