alăutiță
Romanian
Etymology
From alăută + -iță.
Noun
alăutiță f (plural alăutițe)
- Diminutive of alăută
Declension
Declension of alăutiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) alăutiță | alăutița | (niște) alăutițe | alăutițele |
genitive/dative | (unei) alăutițe | alăutiței | (unor) alăutițe | alăutițelor |
vocative | alăutiță, alăutițo | alăutițelor |
References
- alăutiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN