juguluire
Romanian
Etymology
From jug + -uluire.
Noun
juguluire f (plural juguluiri)
- (dated) subjugation
Declension
Declension of juguluire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) juguluire | juguluirea | (niște) juguluiri | juguluirile |
| genitive/dative | (unei) juguluiri | juguluirii | (unor) juguluiri | juguluirilor |
| vocative | juguluire, juguluireo | juguluirilor | ||
References
- juguluire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN