izvuc
Romanian
Etymology
Unknown.
Noun
izvuc n (plural izvucuri)
- Diminutive of izvor; a small spring
Declension
Declension of izvuc
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) izvuc | izvucul | (niște) izvucuri | izvucurile |
genitive/dative | (unui) izvuc | izvucului | (unor) izvucuri | izvucurilor |
vocative | izvucule | izvucurilor |
References
- izvuc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3