izbăvință
Romanian
Etymology
From izbăvi + -ință.
Noun
izbăvință f (plural izbăvințe)
- (obsolete) salvation
Declension
Declension of izbăvință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) izbăvință | izbăvința | (niște) izbăvințe | izbăvințele |
genitive/dative | (unei) izbăvințe | izbăvinței | (unor) izbăvințe | izbăvințelor |
vocative | izbăvință, izbăvințo | izbăvințelor |
References
- izbăvință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN