iubeț
Romanian
Etymology
From iubi + -eț.
Adjective
iubeț m or n (feminine singular iubeață, masculine plural iubeți, feminine and neuter plural iubețe)
- loving, passionate
Declension
Declension of iubeț
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | iubeț | iubeață | iubeți | iubețe | ||
definite | iubețul | iubeața | iubeții | iubețele | |||
genitive/ dative | indefinite | iubeț | iubețe | iubeți | iubețe | ||
definite | iubețului | iubeței | iubeților | iubețelor |
Noun
iubeț m (plural iubeți)
- loving or passionate person
Declension
Declension of iubeț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) iubeț | iubețul | (niște) iubeți | iubeții |
genitive/dative | (unui) iubeț | iubețului | (unor) iubeți | iubeților |
vocative | iubețule | iubeților |