istornic
Romanian
Etymology
From istorie + -nic.
Noun
istornic m (plural istornici)
- (obsolete) historian
Declension
Declension of istornic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) istornic | istornicul | (niște) istornici | istornicii |
genitive/dative | (unui) istornic | istornicului | (unor) istornici | istornicilor |
vocative | istornicule | istornicilor |
References
- istornic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN