istețime
Romanian
Etymology
isteț + -ime
Noun
istețime f (plural istețimi)
- cleverness
Declension
Declension of istețime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) istețime | istețimea | (niște) istețimi | istețimile |
genitive/dative | (unei) istețimi | istețimii | (unor) istețimi | istețimilor |
vocative | istețime, istețimeo | istețimilor |