isprăvire
Romanian
Etymology
isprăvi + -re
Noun
isprăvire f (plural isprăviri)
- completion
Declension
Declension of isprăvire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) isprăvire | isprăvirea | (niște) isprăviri | isprăvirile |
genitive/dative | (unei) isprăviri | isprăvirii | (unor) isprăviri | isprăvirilor |
vocative | isprăvire, isprăvireo | isprăvirilor |