iscodnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic исходьникъ (isxodĭnikŭ), from исходити (isxoditi) + ьникъ (ĭnikŭ).
Noun
iscodnic m (plural iscodnici)
- (obsolete) a spy
Declension
Declension of iscodnic
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) iscodnic | iscodnicul | (niște) iscodnici | iscodnicii |
| genitive/dative | (unui) iscodnic | iscodnicului | (unor) iscodnici | iscodnicilor |
| vocative | iscodnicule | iscodnicilor | ||
References
- iscodnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN