irumpere
Romanian
Noun
irumpere f (plural irumperi)
- Obsolete form of irupere.
Declension
Declension of irumpere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) irumpere | irumperea | (niște) irumperi | irumperile |
genitive/dative | (unei) irumperi | irumperii | (unor) irumperi | irumperilor |
vocative | irumpere, irumpereo | irumperilor |
References
- irumpere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN