irită
Romanian
Etymology
From French iritis
Noun
irită f (plural irite)
- iritis
Declension
Declension of irită
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) irită | irita | (niște) irite | iritele |
genitive/dative | (unei) irite | iritei | (unor) irite | iritelor |
vocative | irită, irito | iritelor |