invită
Romanian
Etymology
Borrowed from French invite.
Noun
invită f (plural invite)
- opening in a game
Declension
Declension of invită
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) invită | invita | (niște) invite | invitele |
genitive/dative | (unei) invite | invitei | (unor) invite | invitelor |
vocative | invită, invito | invitelor |
References
- invită in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN