alocuțiune
Romanian
Etymology
From French allocution
Noun
alocuțiune f (plural alocuțiuni)
- address
Declension
Declension of alocuțiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) alocuțiune | alocuțiunea | (niște) alocuțiune | alocuțiunele |
genitive/dative | (unei) alocuțiune | alocuțiunei | (unor) alocuțiune | alocuțiunelor |
vocative | alocuțiune, alocuțiuneo | alocuțiunelor |