interlocuțiune
Romanian
Etymology
From French interlocution
Noun
interlocuțiune f (plural interlocuțiuni)
- interlocution
Declension
Declension of interlocuțiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) interlocuțiune | interlocuțiunea | (niște) interlocuțiuni | interlocuțiunile |
genitive/dative | (unei) interlocuțiuni | interlocuțiunii | (unor) interlocuțiuni | interlocuțiunilor |
vocative | interlocuțiune, interlocuțiuneo | interlocuțiunilor |
Related terms
- interlocutor