interclus
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin interclusus.
Adjective
interclus m or n (feminine singular interclusă, masculine plural intercluși, feminine and neuter plural intercluse)
- included
Declension
Declension of interclus
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | interclus | interclusă | intercluși | intercluse | ||
| definite | interclusul | interclusa | interclușii | interclusele | |||
| genitive/ dative | indefinite | interclus | intercluse | intercluși | intercluse | ||
| definite | interclusului | interclusei | interclușilor | intercluselor | |||
References
- interclus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN