inițiator
Romanian
Etymology
From French initiateur. By surface analysis, iniția + -tor.
Noun
inițiator m (plural inițiatori)
- initiator
Declension
Declension of inițiator
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) inițiator | inițiatorul | (niște) inițiatori | inițiatorii |
| genitive/dative | (unui) inițiator | inițiatorului | (unor) inițiatori | inițiatorilor |
| vocative | inițiatorule | inițiatorilor | ||