infera
See also: inféra
Esperanto
Etymology
infero (“hell”) + -a.
Pronunciation
- IPA(key): [inˈfera]
- Rhymes: -era
- Hyphenation: in‧fe‧ra
Adjective
infera (accusative singular inferan, plural inferaj, accusative plural inferajn)
- hellish, from hell
- 1907, Kabe, chapter 20, in La Faraono, part 1, Hachette, translation of Faraon by Bolesław Prus:
- – Estu atestantoj – kriis Beroes per aliigita voĉo – potencoj ĉielaj kaj inferaj! Kaj, kiu rompos la interkonsenton, estu malbenita…
- "Let powers from heaven and from hell" shouted Beroes with changed voice, "be witness! And let he who breaks the pact be cursed.
-
Latin
Adjective
īnfera
- inflection of īnferus:
- nominative/vocative feminine singular
- nominative/accusative/nominative neuter plural
Adjective
īnferā
- ablative feminine singular of īnferus
Romanian
Etymology
From French inférer.
Verb
a infera (third-person singular present inferează, past participle inferat) 1st conj.
- to infer
Conjugation
conjugation of infera (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a infera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | inferând | ||||||
| past participle | inferat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | inferez | inferezi | inferează | inferăm | inferați | inferează | |
| imperfect | inferam | inferai | infera | inferam | inferați | inferau | |
| simple perfect | inferai | inferași | inferă | inferarăm | inferarăți | inferară | |
| pluperfect | inferasem | inferaseși | inferase | inferaserăm | inferaserăți | inferaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să inferez | să inferezi | să infereze | să inferăm | să inferați | să infereze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | inferează | inferați | |||||
| negative | nu infera | nu inferați | |||||