inel
Romanian
Etymology
From Latin ānellus, diminutive of ānus, ultimately from Proto-Indo-European *h₁eh₂no- (“ring”).
Pronunciation
- IPA(key): /i.ˈnel/
- Rhymes: -el
- Hyphenation: i‧nel
Noun
inel n (plural inele)
- ring
Declension
Declension of inel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) inel | inelul | (niște) inele | inelele |
genitive/dative | (unui) inel | inelului | (unor) inele | inelelor |
vocative | inelule | inelelor |
Derived terms
- ineluș
Related terms
- inelar
Further reading
- inel in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)