indicțiune
Romanian
Etymology
From French indiction
Noun
indicțiune f (plural indicțiuni)
- indiction
Declension
Declension of indicțiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) indicțiune | indicțiunea | (niște) indicțiuni | indicțiunile |
genitive/dative | (unei) indicțiuni | indicțiunii | (unor) indicțiuni | indicțiunilor |
vocative | indicțiune, indicțiuneo | indicțiunilor |