imacula
Romanian
Etymology
From imaculat.
Verb
a imacula (third-person singular present imaculează, past participle imaculat) 1st conj.
- to make immaculate
Conjugation
conjugation of imacula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a imacula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | imaculând | ||||||
past participle | imaculat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | imaculez | imaculezi | imaculează | imaculăm | imaculați | imaculează | |
imperfect | imaculam | imaculai | imacula | imaculam | imaculați | imaculau | |
simple perfect | imaculai | imaculași | imaculă | imacularăm | imacularăți | imaculară | |
pluperfect | imaculasem | imaculaseși | imaculase | imaculaserăm | imaculaserăți | imaculaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să imaculez | să imaculezi | să imaculeze | să imaculăm | să imaculați | să imaculeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | imaculează | imaculați | |||||
negative | nu imacula | nu imaculați |
References
- imacula in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN