iabăluță
Romanian
Etymology
From iaba + -luță.
Noun
iabăluță f (plural iabăluțe)
- Diminutive of iaba
Declension
Declension of iabăluță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) iabăluță | iabăluța | (niște) iabăluțe | iabăluțele |
genitive/dative | (unei) iabăluțe | iabăluței | (unor) iabăluțe | iabăluțelor |
vocative | iabăluță, iabăluțo | iabăluțelor |
References
- iabăluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN