hămui
Romanian
Verb
a hămui (third-person singular present hămuiește, past participle hămuit) 4th conj.
- Obsolete form of hămăi.
Conjugation
conjugation of hămui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a hămui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hămuind | ||||||
past participle | hămuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hămuiesc | hămuiești | hămuiește | hămuim | hămuiți | hămuiesc | |
imperfect | hămuiam | hămuiai | hămuia | hămuiam | hămuiați | hămuiau | |
simple perfect | hămuii | hămuiși | hămui | hămuirăm | hămuirăți | hămuiră | |
pluperfect | hămuisem | hămuiseși | hămuise | hămuiserăm | hămuiserăți | hămuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hămuiesc | să hămuiești | să hămuiască | să hămuim | să hămuiți | să hămuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hămuiește | hămuiți | |||||
negative | nu hămui | nu hămuiți |
References
- hămui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN