hălăduință
Romanian
Etymology
From hălădui + -ință.
Noun
hălăduință f (plural hălăduințe)
- (obsolete) dwelling
Declension
Declension of hălăduință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) hălăduință | hălăduința | (niște) hălăduințe | hălăduințele |
genitive/dative | (unei) hălăduințe | hălăduinței | (unor) hălăduințe | hălăduințelor |
vocative | hălăduință, hălăduințo | hălăduințelor |
References
- hălăduință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN