hăleșteuță
Romanian
Etymology
From hăleșteu + -uță.
Noun
hăleșteuță f (plural hăleșteuțe)
- Diminutive of hăleșteu
Declension
Declension of hăleșteuță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) hăleșteuță | hăleșteuța | (niște) hăleșteuțe | hăleșteuțele |
| genitive/dative | (unei) hăleșteuțe | hăleșteuței | (unor) hăleșteuțe | hăleșteuțelor |
| vocative | hăleșteuță, hăleșteuțo | hăleșteuțelor | ||
References
- hăleșteuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN