hălcuță
Romanian
Etymology
From halcă + -uță.
Noun
hălcuță f (plural hălcuțe)
- Diminutive of halcă
Declension
Declension of hălcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) hălcuță | hălcuța | (niște) hălcuțe | hălcuțele |
genitive/dative | (unei) hălcuțe | hălcuței | (unor) hălcuțe | hălcuțelor |
vocative | hălcuță, hălcuțo | hălcuțelor |
References
- hălcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN