hârdăuț
Romanian
Etymology
From hărdău + -uț.
Noun
hârdăuț n (plural hârdăuțe)
- Diminutive of hărdău
Declension
Declension of hârdăuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) hârdăuț | hârdăuțul | (niște) hârdăuțe | hârdăuțele |
genitive/dative | (unui) hârdăuț | hârdăuțului | (unor) hârdăuțe | hârdăuțelor |
vocative | hârdăuțule | hârdăuțelor |