hârbui
Romanian
Etymology
From hârb + -ui.
Pronunciation
- IPA(key): /hɨr.buˈi/
Verb
a hârbui (third-person singular present hârbuiește, past participle hârbuit) 4th conj.
- to wreak, destroy
Conjugation
conjugation of hârbui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hârbui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hârbuind | ||||||
| past participle | hârbuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hârbuiesc | hârbuiești | hârbuiește | hârbuim | hârbuiți | hârbuiesc | |
| imperfect | hârbuiam | hârbuiai | hârbuia | hârbuiam | hârbuiați | hârbuiau | |
| simple perfect | hârbuii | hârbuiși | hârbui | hârbuirăm | hârbuirăți | hârbuiră | |
| pluperfect | hârbuisem | hârbuiseși | hârbuise | hârbuiserăm | hârbuiserăți | hârbuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hârbuiesc | să hârbuiești | să hârbuiască | să hârbuim | să hârbuiți | să hârbuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hârbuiește | hârbuiți | |||||
| negative | nu hârbui | nu hârbuiți | |||||
Synonyms
- hodorogi, strica, degrada, deteriora, sparge
Derived terms
- hârbuire
Related terms
- hârb
- hârbar
- hârbareț
- hârbuț
References
- hârbui in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)