hrentui
Romanian
Etymology
Unknown.
Verb
a hrentui (third-person singular present hrentuiește, past participle hrentuit) 4th conj.
- to break down
Conjugation
conjugation of hrentui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a hrentui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hrentuind | ||||||
past participle | hrentuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hrentuiesc | hrentuiești | hrentuiește | hrentuim | hrentuiți | hrentuiesc | |
imperfect | hrentuiam | hrentuiai | hrentuia | hrentuiam | hrentuiați | hrentuiau | |
simple perfect | hrentuii | hrentuiși | hrentui | hrentuirăm | hrentuirăți | hrentuiră | |
pluperfect | hrentuisem | hrentuiseși | hrentuise | hrentuiserăm | hrentuiserăți | hrentuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hrentuiesc | să hrentuiești | să hrentuiască | să hrentuim | să hrentuiți | să hrentuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hrentuiește | hrentuiți | |||||
negative | nu hrentui | nu hrentuiți |