hopăiță
Romanian
Etymology
From hopaie + -iță.
Noun
hopăiță f (plural hopăiți /)
- Diminutive of hopaie
Declension
Declension of hopăiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) hopăiță | hopăița | (niște) hopăiți e | hopăiți ele |
genitive/dative | (unei) hopăiți e | hopăiți ei | (unor) hopăiți e | hopăiți elor |
vocative | hopăiță, hopăițo | hopăiți elor |
References
- hopăiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN