hikmet
See also: hikmət
Turkish
Etymology
From Arabic حِكْمَة (ḥikma).
Noun
hikmet (definite accusative hikmeti, plural hikmetler)
- wisdom
Declension
Inflection | ||
---|---|---|
Nominative | hikmet | |
Definite accusative | hikmeti | |
Singular | Plural | |
Nominative | hikmet | hikmetler |
Definite accusative | hikmeti | hikmetleri |
Dative | hikmete | hikmetlere |
Locative | hikmette | hikmetlerde |
Ablative | hikmetten | hikmetlerden |
Genitive | hikmetin | hikmetlerin |
Derived terms
- hikmetli