hartă
See also: harta and hartá
Romanian
Etymology
From Greek χάρτης.
Noun
hartă f (plural hărți)
- map
Declension
declension of hartă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) hartă | harta | (niște) hărți | hărțile |
genitive/dative | (unei) hărți | hărții | (unor) hărți | hărților |
vocative | hartă, harto | hărților |