harhăt
Romanian
Etymology
Onomatopoeic.
Noun
harhăt n (plural harhăte)
- noise, clamor
Declension
Declension of harhăt
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) harhăt | harhătul | (niște) harhăte | harhătele |
genitive/dative | (unui) harhăt | harhătului | (unor) harhăte | harhătelor |
vocative | harhătule | harhătelor |
References
- harhăt in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN