halcățea
Romanian
Etymology
From halcată + -ea.
Noun
halcățea f (plural halcățele)
- Diminutive of halcată
Declension
Declension of halcățea
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) halcățea | halcățeaua | (niște) halcățele | halcățelele |
genitive/dative | (unei) halcățele | halcățelei | (unor) halcățele | halcățelelor |
vocative | halcățea | halcățelelor |
References
- halcățea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN