halca
Romanian
Etymology
From Turkish halka.
Noun
halca f (plural halcale)
- metal loop
Declension
Declension of halca
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) halca | halcaua | (niște) halcale | halcalele |
genitive/dative | (unei) halcale | halcalei | (unor) halcale | halcalelor |