găuruță
Romanian
Etymology
From gaură + -uță.
Noun
găuruță f (plural găuruțe)
- Diminutive of gaură
Declension
Declension of găuruță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) găuruță | găuruța | (niște) găuruțe | găuruțele |
genitive/dative | (unei) găuruțe | găuruței | (unor) găuruțe | găuruțelor |
vocative | găuruță, găuruțo | găuruțelor |
References
- găuruță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN