gâfui
Romanian
Verb
a gâfui (third-person singular present gâfuiește, past participle gâfuit) 4th conj.
- Obsolete form of gâfâi.
Conjugation
conjugation of gâfui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a gâfui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gâfuind | ||||||
past participle | gâfuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gâfuiesc | gâfuiești | gâfuiește | gâfuim | gâfuiți | gâfuiesc | |
imperfect | gâfuiam | gâfuiai | gâfuia | gâfuiam | gâfuiați | gâfuiau | |
simple perfect | gâfuii | gâfuiși | gâfui | gâfuirăm | gâfuirăți | gâfuiră | |
pluperfect | gâfuisem | gâfuiseși | gâfuise | gâfuiserăm | gâfuiserăți | gâfuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gâfuiesc | să gâfuiești | să gâfuiască | să gâfuim | să gâfuiți | să gâfuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gâfuiește | gâfuiți | |||||
negative | nu gâfui | nu gâfuiți |
References
- gâfui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN